Prof. Constantin ANGHELACHE PhD
„Artifex” University of Bucharest
Abstract
În acest articol, autorii s-au concentrat și au studiat aspectele care se referă la cooperația meșteșugărească de la începuturi și până în prezent. În acest sens, există referiri consistente în legătură cu geneza și originea cooperației meșteșugărești din România. Astfel, se apreciază că germenii cooperației meșteșugărești au rădăcini adânci în structura social-economică. Încă din cele mai vechi timpuri, teritoriile actuale ale României au fost bogate în resurse naturale și în cursul istoriei s-a pus problema valorificării acestor bogății (resurse) pe care principatele românești la început, apoi statul românesc rezultat după unirea din 24 ianuarie 1859 și, mai ales, statul centralizat român după Marea Unire de la 1 decembrie 1918, au încercat să le valorifice. Marea industrie în România s-a dezvoltat mai lent decât în celelate state europene. Satele și orașele, așezările în primă instanță, au fost sub formă de concentrări, pe lângă râuri sau în zone care permiteau o circulație facilă. Nu putem face confuzia să comparăm micile meșteșuguri cu cooperația meșteșugărească în esența ei, ulterioară, dar trebuie să precizăm că începuturile dezvoltării industriei românești, a activităților de schimb de bunuri și mai ales a valorificării resurselor locale care au existat, au constituit nucleul incipient al dezvoltării cooperației, concomitent cu dezvoltarea industriei. Micii meșteșugari care au valorificat resursele forestiere și minerale, au dezvoltat cultura și arta românească, artizanatul, au dezvoltat o serie de servicii necesare populației, perfecționate mai târziu și, în felul acesta, au creat nuclee de producție bazate pe valorificarea resurselor locale realizate de specialiști, tot locali, dezvoltând această asociere, care mai târziu s-a transformat în cooperative. Tradiția cooperației meșteșugărești este veche. O serie de aspecte care au rezultat din analiza evoluției în timp a activității cooperativelor meșteșugărești ne relevă faptul că de-a lungul timpului mișcarea cooperatistă în domeniul meșteșugurilor a evoluat, s-a dezvoltat și s-a aliniat la curentul european care și în alte state a urmat același curs. În timp au apărut și o serie de idei în legătură cu cooperativele meșteșugărești care au relevat faptul că acest domeniu s-a dezvoltat fără întrerupere și, astfel, a putut să parcurgă etape semnificative în cursul evoluției și perfecționării acestui sistem. Autorii se concentrează pe a prezenta evoluția cooperației meșteșugărești din România, în anumite etape, bine așezate în timp. În acest sens, o primă etapă a pioneratului cooperației meșteșugărești o reprezintă perioada până în 1918 când teritoriile actuale ale României erau divizate, dar cu toate acestea cooperația meșteșugărească sub influența evoluției din exterior, sub inluența îmbunătățirii activităților și a specializării în domeniile pe care le avea populația în diferite zone ale României, s-au dezvoltat. Putem vorbi și despre anumite lucrări care au apărut în această perioadă și care au relevat în substanță reală evoluția și consolidarea cooperației meșteșugărești. Un număr important de activități au rămas apanaj al sistemului cooperativ meșteșugăresc, s-au perfecționat, iar rezultatele au fost pe măsură. Cooperația meșteșugărească pe lângă activitatea propriu-zisă, a avut și un rol social, în sensul că a atras o serie de, la început meșteșugari, apoi persoane cu specializare în această activitate meșteșugărească. Un număr important de locuri de muncă s-au creat odată cu formarea cooperativelor meșteșugărești, asigurând, astfel, condiții de viață, venituri și contribuind într-o măsură importantă la formarea clasei de mijloc. De-a lungul timpului, în România, ca și în celelalte state europene, unele dintre ele cu o cooperație meșteșugărească dezvoltată, a continuat să existe, să se perfecționeze și să obțină rezultate din ce în ce mai bune. În perioada cuprinsă între 1918 și până la al doilea război mondial putem vorbi despre o evoluție activă a cooperației. Istoria ne arată că în această perioadă resursele au existat, condițiile însă au fost nu tocmai la nivelul posibilităților la care ar fi putut să ajungă activitatea economică din România. În mod cert au fost suficient de multe posibilități, dar lipsa resurselor financiare au frânat cumva, dezvoltarea cooperației meșteșugărești. Cu toate acestea, în perioada interbelică, pe baza datelor de arhivă de care dispunem, rezultă că activitatea meșteșugărească a continuat să se dezvolte, să se perfecționeze și să cuprindă o serie de activități și chiar domenii care au rămas până în zilele noastre specifice sistemului cooperatist meșteșugăresc. De-a lungul acestui timp a apărut și un cadru legislativ, sigur, care a evoluat și prin care s-a legiferat organizarea și funcționarea sistemului cooperativ meșteșugăresc. În cadrul managementului macroeconomic al României, încă din acele timpuri s-a pus problema creeării unui cadru cât mai propice, pentru valorificarea potențialului uman, local disponibil în sate dar mai ales în orașe, pentru valorificarea resurselor naturale, pentru asigurarea de locuri de muncă, pentru producerea de bunuri și servicii necesare populației. Și în condițiile actuale, există anumite activități care nu se pot desfășura decât în sistemul cooperatist meșteșugăresc. După cel de-al doilea război mondial, începând de fapt cu anul 1946, în cadrul sistemului centralizat al economiei românești, cooperația a continuat să se dezvolte. În ciuda faptului că anumite aspecte ale conducerii centralizate au frânat dezvoltarea cooperației meșteșugărești, avem certitudinea și putem afirma cu precizie că și în această perioadă cooperația meșteșugărească s-a consolidat, s-a dezvoltat și a avut o contribuție deosebită în ocuparea forței de muncă, în valorificarea resurselor locale, în realizarea de producții, care cu timpul nu au mai fost apreciate numai în țara noastră ci și în exterior. Din activitatea meșteșugărească în această perioadă până în 1989 au rezultat o serie de activități prin care s-au obținu produse, mic mobilier, covoare, artizanat, confecții, produse de altă natură care s-au dovedit apreciate și în exterior, context în care în cooperația meșteșugărească s-a dezvoltat și o activitate de export, destul de importantă. Producția de covoare, producția de alte produse cu specific românesc, au fost exportate, existând în aceea perioadă și o întreprindere de comerț exterior specializată, care realiza valorificarea la export a produselor românești. În perioada cuprinsă între 1946 și 1989 cooperația meșteșugărească a avut o pondere ridicată în valoarea produselor și serviciilor realizate, la formarea produsului intern brut. De asemenea, persoanele cuprinse în cooperația meșteșugărească, au crescut ca număr, beneficiind de venituri și condiții sociale corespunzătoare. După 1989, activitatea meșteșugărească, în ciuda faptului că nu a existat o strategie macroeconomică bine pusă la punct încă de la început, a continuat să se dezvolte. În acest sens, s-a modificat cadrul legislativ, în viziunea de a încuraja și sprijini dezvoltarea cooperației meșteșugărești în România. Condițiile economiei de piață au funcționat, dar aceasta nu a avut întotdeauna efectul scontat. O cavalcadă de acte legislative au apărut, s-au schimbat, s-au perpetuat, dar cooperația meșteșugărească și-a continuat drumul. Între timp s-a consolidat activitatea UCECOM-ului care a devenit stabilă, cu preocupări de dezvoltare, creându-se premisele materiale, umane și financiare de a se consolida și mai mult și a avea o situație profitabilă în perioadele următoare. Autorii se concentrează și pe analiza evoluției cooperației în ultimii patru ani, relevând că de la un moment mai dificil care a rezultat în anii 2008-2012, s-a remarcat o activitate mai profundă, mai bine dimensionată care a avut ca efect stoparea unor scăderi și creearea condițiilor pentru relansarea activității meșteșugărești. Ar fi de comparat două aspecte, aspectul uman, respectiv numărul membrilor cooperatori dar mai ales al lucrătorilor din acest domeniu al cooperației meșteșugărești și rezultatele concretizate în bunuri și servicii obținute în această perioadă. Autorii subliniază că efectele unei mai bune organizări, administrări a activității cooperației meșteșugărești oferă premisa ca în perioada următoare aceasta activitate se va îmbunătăți și mai mult.
Cuvinte cheie: cooperație meșteșugărească, structură economică, UCECOM, forță de muncă, societate cooperatistă
Clasificarea JEL: J21, J34, P13
THE ROLE OF HANDICRAFT COOPERATION IN ROMANIA’S ECONOMIC DEVELOPMENT AND GROWTH
Abstract
In this article, the authors have focused and studied aspects that relate to craft co-operation from the beginning to the present. In this respect, there are consistent references to the genesis and origin of handicraft co-operation in Romania. Thus, it is appreciated that the germs of craft cooperatives have deep roots in the socio-economic structure. Since ancient times, Romania’s present territories have been rich in natural resources, and in history it has been the question of capitalizing on these riches (resources) that the Romanian principalities first, then the Romanian state resulting from the union of January 24, 1859, and elected, the centralized Romanian state after the Great Union of December 1, 1918, tried to capitalize on them. The big industry in Romania has developed more slowly than in the other European countries. Villages and towns, the settlements in the first instance, were in the form of concentrations, besides rivers or in areas that allowed for easy circulation. We can not confuse the small handicraft with craftmanship co-operation in its later essence, but we must point out that the beginnings of the development of the Romanian industry, the activities of goods exchange and especially the capitalization of the local resources that existed constituted the incipient core of development co-operation, along with the development of the industry. The small craftsmen who have valorized the forestry and mineral resources, have developed the Romanian culture and art, handicraft, have developed a number of necessary services for the population, later perfected, and thus have created production cores based on the use of local resources by specialists , all local, developing this association, which later turned into cooperatives. The tradition of handicraft is old. A series of issues that emerged from the analysis of the evolution of the craft cooperatives over time reveals that over time the cooperative movement in the field of crafts evolved, developed and aligned with the European current which also followed the same course in other countries . In time, a series of ideas emerged about craft cooperatives that have revealed that this area has developed without interruption and thus has been able to go through significant stages in the evolution and improvement of this system. The authors focus on presenting the evolution of Romanian handicraft cooperatives in certain stages, well-placed in time. In this respect, the first stage of the pioneering handicraft co-operation is the period until 1918 when the present territories of Romania were divided, but the handicraft cooperative under the influence of the evolution from the outside, under the influence of the improvement of the activities and of the specialization in the fields they had the population in different areas of Romania have developed. We can also talk about some works that appeared during this period and that revealed the real evolution and consolidation of the handicraft co-operation. A significant number of activities remain the flagship of the craft cooperative system, they have improved and the results have been adequate. The handicraft co-operation, besides the actual activity, also had a social role, in the sense that it attracted a series of craftsmen, then craftsmen, specializing in this craft activity. A significant number of jobs have been created with the formation of craft cooperatives, thus ensuring living conditions and income, and contributing to an important part in the formation of the middle class. Over time, in Romania, as in other European countries, some of them with a developed handicraft co-operation continued to exist, to improve and to achieve better results. Between 1918 and the Second World War we can talk about an active evolution of co-operation. History shows that resources existed at this time, but the conditions were not precisely the level at which Romania’s economic activity could have reached. Certainly there were plenty of possibilities, but the lack of financial resources somehow broke down the development of handicraft cooperatives. Nevertheless, in the interwar period, based on the archive data we have available, it results that handicraft has continued to develop, to improve and to include a series of activities and even domains that have remained until nowadays specific to the cooperative system craft. In the meantime, a legislative, safe, legal framework has emerged that has evolved and normalized the organization and functioning of the cooperative craft system. Within the framework of Romania’s macroeconomic management, since then, the problem has been created to create the most suitable framework for capitalizing on the human potential, locally available in the villages, but especially in the cities, for capitalizing on natural resources, for jobs, for producing of goods and services needed by the population. And under the current circumstances, there are certain activities that can only be carried out in the craft cooperative system. After the Second World War, starting with 1946, within the centralized system of the Romanian economy, the cooperative continued to develop. Despite the fact that certain aspects of centralized management have hindered the development of handicraft, we have the certainty and we can say with precision that even during this period the handicraft co-operation has been strengthened, developed and made a special contribution to employment, to capitalizing on local resources , in the production of productions, which in time have not been appreciated only in our country but also abroad. From the handicraft activity until 1989, a series of activities resulted in products, small furniture, carpets, handicrafts, ready-made clothes, products of a different nature that proved to be appreciated outside, in which context the handicraft co-operation has also developed a rather important export activity. The production of carpets, the production of other products with Romanian specifics, were exported, and there was also a specialized foreign trade enterprise, which realized the exportation of the Romanian products. During the period 1946-1989, the craft cooperative had a high share in the value of the products and services made, in the formation of the gross domestic product. Also, the persons included in the craft cooperative, increased in number, benefiting from adequate income and social conditions. After 1989, handicraft, despite the fact that there was no well-established macroeconomic strategy from the beginning, continued to develop. In this respect, the legislative framework has been modified in order to encourage and support the development of handicraft co-operation in Romania. Market economy conditions have worked but this has not always had the expected effect. A cavalcade of legislative acts appeared, changed, perpetuated, but the craft cooperative continued its course. Meanwhile, UCECOM’s work has grown steadily, with development concerns, creating the material, human and financial premises to further consolidate and to have a profitable situation in the coming years. The authors also concentrate on analyzing the evolution of co-operation over the last four years, pointing out that from a more difficult moment that resulted in 2008-2012, a deeper activity, better dimensioned, which had the effect of stopping decreases and creating conditions for relaunching handicraft. Two aspects, the human aspect, respectively the number of cooperative members, but especially the workers in this field of handicraft co-operation, and the results in goods and services obtained during this period, would be compared. The authors point out that the effects of a better organization, management of the craft cooperative activity provide the premise that in the coming period this activity will be further improved.
Keywords: handicraft cooperatives, economic structure, UCECOM, labor force, cooperative society
JEL classification: J21, J34, P13
