Traian Rotariu

T. RotariuS-a născut la 12 februarie 1943 în localitatea Stejărișu, județul Sibiu. A urmat cursurile școlii generale și ale liceului în orașul Agnita. În 1960, a intrat ca student la Facultatea de Matematică a Universității din Cluj, pe care a absolvit-o în 1965. A fost repartizat ca profesor de matematică la liceul din Beclean, jud. Bistrița-Năsăud, unde a lucrat trei ani. În 1968 a fost angajat ca cercetător la nou înființatul Laborator de sociologie de pe lângă catedra de filosofie din Facultatea de Istorie și Filosofie a universității clujene. Între timp se înscrisese la cursurile fără frecvență ale specializării filosofie din cadrul aceleiași facultăți, obținând în 1972 și licența în filosofie. În 1973 participă la un concurs, organizat de Ministerul }nvățământului, și câștigă o bursă doctorală în Franța. Din februarie 1974 urmează cursurile doctotrale la Universitatea Paris V (René Descartes-Sorbona) și va elabora teza de doctorat, intitulată Școala și mobilitatea socială, sub îndrumarea eminentului sociolog Raymond Boudon, pe care o va suține trei ani mai târziu, în 1977. După întoarcerea în țară va fi încadrat la catedra de filosofie cu normă didactică de asistent, întrucât laboratorul dedicat cercetării se desființează în contextul măsurilor cunoscute de restrângere și chiar eliminare a activităților de cercetare și învățământ în domeniul științelor sociale.

Cariera sa didactică va continua, până în 1989, în cadrul catedrei de filosofie cu seminarii și cursuri de metodologie a cercetării, devenind și titularul cursului de demografie. Din 1990 participă la construirea specializării sociologie la universitatea din Cluj, pentru ca în 2001 să se implice în organizarea noii Facultăți de Sociologie și Asistență Socială, al cărei prim decan va fi până în 2007. În 1994 dobândește titlul de profesor și conducător de doctorat în cadrul departamentului de sociologie. Activitatea sa didactică este extrem de variată întrucât, fiind unul dintre puținii specialiști din Cluj la momentul renașterii sociologiei, în 1990, a fost nevoit să susțină o gamă mai largă de cursuri. Totuși centrul de greutate al acestor activități didactice îl va constitui cursurile de metodologie, statistică socială și demografie. Acest din urmă domeniu devine treptat de cel mai mare interes, atât pentru predare cât și pentru cercetare, profesorul Rotariu practicând o demografie socială, așa cum se observă și din modalitatea proprie de tratare a fenomenelor și proceselor demografice în lucrările de specialitate semnate de dânsul.

În 2002, împreună cu alți colegi de diferite specializări din Universitatea Babeș-Bolyai, înființează o unitate de cercetare multidisciplinară a problemelor populației, cu denumirea Centrul de studiere a populației, al cărui prim director este, iar din anul 2007 conduce și revista editată de acest centru, Romanian Journal of Population Studies.

În anul 2010 a primit titlul de doctor honoris causa al Universității 1 Decembrie din Alba Iulia. După pensionare, în 2012, devine profesor emerit al departamentului de sociologie de la universitatea clujeană iar din 2015 director onorific al Centrului de studiere a populației.

Preocupările sale în domeniul demografiei și statisticii s-au materializat în numeroase studii și cărți. Dintre volumele dedicate acestor domenii, menționăm:

– Metode statistice aplicate în ştiinţele sociale, Iaşi, Polirom, 1999, (coordonator și coautor)

– Demografie şi sociologia populaţiei. Fenomene demografice, Iaşi, Polirom, 2003

– Populaţia României. Trecut, prezent şi viitor, Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2006 (coordonator împreună cu S. Bolovan și I. Bolovan)

– Demografie şi sociologia populaţiei. Structuri şi procese demografice, Iaşi, Polirom, 2009,

– Studii demografice, Iaşi, Polirom, 2010, 342p.

– Demografia României în perioada postbelică (1948-2015), Iași, Polirom, 2017 (împreună cu L. Dumănescu și M. Hărăguș)

O componentă deosebită a activității de cercetare statistico-demografică o constituie coordonarea programului de reconstituire a datelor culese cu ocazia recensămintelor desfășurate pe teritoriul Transilvaniei, între 1850 și 1941. Rezultatele pe localități, cu denumirile lor de azi și organizate pe actuala împărțire administrativ-teritorială, sunt publicate în seria Studia Censualia Transsilvanica, cele 17 volume cuprinzând informații extrase din materialele originare ale recensămintelor generale din 1850, 1857, 1869, 1880, 1890, 1900, 1910, 1930 și 1941, ale recensământului agricol din 1885 și ale recensământului țiganilor din 1893, în aceeași serie fiind incluse și două volume referitoare la mișcarea populației între 1901 și 1910, cu informații detaliate pe ani și pe așezări.

Alte volume reprezentative elaborate de dânsul, care merită menționate, sunt:

– Şcoala şi mobilitatea socială în ţările capitaliste dezvoltate, Bucureşti, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, 1980

– Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Teorie şi practică. Iaşi, Polirom, 1997/2006 (împreună cu Petru Iluț)

– Inerție și schimbare. Dimensiuni sociale ale tranziției în România, Iași, Polirom, 2012 (coordonator împreună cu Vergil Voineagu și coautor)

– Fundamente metodologice ale științelor sociale, Iași, Polirom, 2016