Asist. univ. drd. Cristina SÂMBOAN (cristina@samboan.ro)
Universitatea ARTIFEX
Abstract
Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare reprezintă, așa cum s-a subliniat în doctrină, dreptul comun în materia interdicției discriminării. Ordonanța este, astfel, deopotrivă aplicabilă și situațiilor discriminatorii rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă. Pentru a sublinia gravitatea discriminării, legiuitorul a înțeles să pună la dispoziția victimelor acesteia mai multe opțiuni procedurale, unele dintre ele implicând și controlul instituției abilitate (CNCD). În contextul dispozițiilor legale speciale privitoare la jurisdicția muncii, însă, apare riscul multiplicării și sabotării reciproce a acțiunilor concomitente având ca obiect aceeași decizie a anagajatorului. Penrru a împăca necesitatea evitării contencioaselor paralele cu intenția legiuitorului de a sancționa adecvat și eficient discriminarea, articolul își propune să ofere câteva sugestii de ajustare a acestor inadvertențe.
Cuvinte-cheie: discrimiminare, contestație, procedură, litispendență, jurisdicția muncii
Considerations on the efficiency of procedures established by GO no. 137/2000 concerning the prevention and sanctioning of all forms of discrimination in the field labour relations
Abstract
As emphasized by the doctrine, Government’s Ordinance no. 137/2000 concerning the prevention and sanctioning of all forms of discrimination represents the common law in the matter of forbidding discrimination. The ordinance is thus equally applicable to all discriminatory situations arising in a working environment. To emphasize the seriousness of discrimination, the legislator made more procedural options available to discrimination victims, some of which also include the control of the institution in charge (CNCD). However, in the context of special legal provisions of labor jurisdiction, there is the risk of multiplying and mutually impairing simultaneous legal actions concerning the same decision of the employer. In order to reconcile the necessity to avoid parallel lawsuits with the legislator’s intention to adequately and efficiently sanction discrimination, the article aims to offer a few suggestions for adjusting such inadvertencies.
Key-words: discrimination, procedure, claims, litispendence, labour courts
