Professor Gheorghe SĂVOIU, PhD, hab.
University of Piteşti
Lecturer Marian ŢAICU, PhD
University of Piteşti
Rezumat
Articolul răspunde distinct, logic şi secvenţial la dubla întrebare din titlul său şi validează statistic legile lui Carlo Cipolla, apoi iniţiază o primă extindere testată, iar, la finalul investigaţiei, enunţă alte şapte posibile legităţi. Introducerea constituie o încercare de sintetizare a trăsăturilor ce delimitează stupiditatea umană, axată pe identificarea variabilei prostiei la nivel individual şi descrie interesul tot mai extins pentru această manifestare antică şi modernă în acelaşi timp. Urmează natural o retrospectivă cu accent pe literatura dedicată prostiei individuale, axată pe identificarea unor semnificaţii şi manifestări tot mai diverse ale stupidităţii umane, aproximată prin incompetenţă, ce se extinde dincolo de legile lui Carlo Cipolla la alte legi ale lui Peter, Florentin, Murphy etc., Metodologia precede prezentarea rezultatelor unei anchete de opinie crosdisciplinară, repetată şi îmbunătăţită între 2017 şi 2019. O primă elaborare şi pilotare a unui chestionar cu cinci întrebări, dedicate testării legilor prostiei a fost realizată de către primul autor al acestui articol şi publicată alături de Mladen Cudanov în 2015, în revista ESMSJ. Ulterior chestionarul a fost extins de autorul lui la şase, respectiv la 13 întrebări, concentrându-se pe testarea legilor imbecilităţii umane şi pe extinderea acestora. Noua echipă de cercetare include pe Marian Ţaicu, trecând la investigarea unui eşantion de 73 de studenţi, Erorile și interpretările în contextul conţinutului noului chestionar, ca şi a opiniilor celor ce au alcătuit noul eşantion prelevat prin sondaj, prin tehnica voluntariatului, precum și unele aspecte ale impactului prostiei sau imbecilităţii umane sunt descrise în secţiunea centrală subliniind importanţa metodelor statistice aplicate. Câteva remarci finale dezvăluie opiniile autorilor articolului cu rolul accidental favorabil al prostiei în cercetare şi educaţie, dar ăi cu privire la tematica altor cercetări dedicate prostie umane.
Cuvinte cheie: imbecilitate umană, prostie, Homo Stupidus, om obşnuit (inteligent), idealist, ticălos, eşantion, sondaj, chestionar, legile lui Carlo Cipolla, ipoteze şi testări statistice, extindere, coeficient Gini- Struck, test t.
CAN CARLO CIPOLLA’S LAWS BE STATISTICALLY VALIDATED, AND LATER ON EXTENDED?
Abstract
The article responds, distinctly, logically and sequentially, to the double question contained in its title, and statistically validates Carlo Cipolla’s laws, then starts an initial tested extension, and, at the end of the investigation, enunciates seven other possible laws.The introduction represents an attempt to synthetically express the features that delimit human stupidity, focusing on identifying the variable of stupidity at the individual level, and describes the growing interest in this ancient, and at the same time modern manifestation. There naturally follows a retrospective with an emphasis on literature dedicated to individual stupidity, centred round identifying increasingly a number of ever more variegated meanings and manifestations of human stupidity, approximated as incompetence, which extends beyond the laws of Carlo Cipolla to other laws – that of Peter, Florentin, Murphy, etc. The methodology precedes the presentation of the results of a cross-disciplinary opinion survey, repeated and improved between 2017 and 2019. An initial elaboration and piloting of a questionnaire made up of five questions, devoted to testing the laws of stupidity, was conducted by the first author of this paper, who coauthored and published it with Mladen Čudanov in 2015, in the ESMSJ journal. Later on, the questionnaire was extended by its author to six, respectively to 13 questions, focusing on testing the laws of human imbecility, and extending them. The new research team includes Marian Ţaicu, going on to investigate a sample of 73 students. The errors and interpretations within the context of the content of the new questionnaire, as well as the opinions of those who made up the new sample obtained by the survey, through the technique of volunteering, and some aspects of the impact of stupidity or human imbecility, are described in the central section, underlining the importance of the statistical methods applied. A few final remarks reveal the views of the papers’ authors concerning the accidental favourable role of stupidity in research and education, and also concerning the range of topics of other researches dedicated to human stupidity.
Keywords: human imbecility, stupidity, Homo Stupidus, average (intelligent) man, idealist, rogue, sample, survey, questionnaire, Carlo Cipolla’s laws, statistical assumptions and tests, extension, Gini-Struck coefficient, t test.
