Vladimir Alexandrescu
O prejudecată destul de răspândită – generată de necunoaştere – imaginează universul statisticii ofi ciale ca un spaţiu închis şi rigid – în care statisticianul, ca om care şi-a consacrat profesional viaţa unor operaţii de evaluare cifrică a muncii celorlalţi, a societăţii şi economiei ţării, în ansamblul lor, trăieşte anonimatul absolut al unei existenţe indiferente oricăror alte aspiraţii. Nimic mai fals. Omul statistic este, poate, în epoca modernă, cel mai aproape de idealul renascentist al personalităţii complete, capabil nu numai să înţeleagă şi să cuantifi ce viaţa cetăţii în complexitatea ei, ci să se şi realizeze, ca individ, în domenii care, aparent, n-au nicio legătură cu activitatea în care este consacrat.
