Extras din interviul cu prof. univ. dr. Pavel Năstase, rectorul ASE din Bucureşti, convorbire realizată de Teodor Brateş (“Economistul”, nr. 12 (112)/2013, 1-7 aprilie)
“Semnarea, de către Regele Carol I, la 6 aprilie 1913, a Decretului regal de înfiinţare a Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale (AISCII) – prima denumire a Universităţii noastre – a marcat, fără îndoială, un moment important în istoria naţională (…)
(…) Prin Decretul regal, scopul Academiei consta în: “A da cunoştinţe superioare şi aprofundate în domeniul ştiinţelor comerciale şi economice, a da pregătire pentru carierele comerciale şi industriale, de a pregăti pentru funcţiile administrative publice cu caracter economic”. Prin urmare, scopul era subordonat explicit intereselor ţării, cu precădere celor de ordin economic, dar şi prin prisma carierelor, a interesului personal al absolvenţilor. (…)
(…) Nicolae D. Xenopol, o personalitate remarcabilă, mai puţin cunoscută în prezent, a fost “părintele” Academiei. De altfel, până la mijlocul anilor 30, Academia era subordonată Ministerului Industriei şi Comerţului, cu unele schimbări ale denumirii acestuia, iar de atunci a trecut la Ministerul Instrucţiunii Publice, de asemenea cu denumiri diverse, dar – în esenţă – cu acelaşi “obiect al muncii” (…)
(…) Iniţial, Acdemia nu a avut, de exemplu, un local propriu; a funcţionat într-o clădire pe Calea Victoriei, lângă Ateneu. Clădirea, de aici, din Piaţa Romană, a fost dată în funcţiune în 1927. Desigur, ceea ce interesează, în special, a fost calitatea pregătirii economiştilor, în spiritul ideilor fondatoare. Galeria de rectori, începând cu savantul matematician Anton Davidoglu, a fost impresionantă şi menţionez doar numele lui Stanislav Cihoschi, Ion N. Angelescu, Gheorghe Taşcă, fost profesor de economie al Regelui Mihai I, Ion Răducanu, cel mai longeviv în funcţie, în perioada 1931-1940, Victor Slăvescu. (…) Manifestările consacrate Centenarului ASE vor readuce în memorie o pleiadă strălucită de formatori ai zecilor şi zecilor de generaţii de economişti, pregătiţi aici, unii dinte ei, deveniţi, apoi, profesori la ASE. Mulţi au fost adevăraţi creatori de şcoală. Majoritatea disciplinelor se structura pe cunoştinţe fundamentale care formau un mod de gândire economică, avansată pentru fiecare etapă a evoluţiei ţării. (…)
(…) Au fost şi perioade extrem de dificile, în care ASE a avut de înfruntat provocările istoriei atât de zbuciumate a României (…)
(…) Este esenţial de subliniat că ASE este ataşată, cu toată convingerea, libertăţii academice, gândirii libere, recunoaşterii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, principiului supremaţiei legii, în fond, cauzei prosperităţii naţiunii române”.(…)
