Structuri matematice în fonetică italiană

Ion Olteanu

Abstract

În majoritatea lucrărilor de până acum, investigarea fonemelor limbii italiene a avut ca obiect mai ales aspectul calitativ. În rândurile următoare, ne propunem să abordăm fonostructura acestui idiom pe cealalată coordonată – latura sa cantitativă – componentă obligatorie pentru o imagine de ansamblu.
Metoda cea mai simplă de lucru ar fi fost operarea tuturor calculelor la scara întregului eşantion – înţelegând prin acesta un grup de elemente dintr-o colectivitate observată prin probe repetate.
Acestui tip de selecţie i-am adăugat un element în plus: împărţirea fiecarui eşantion – operat la întâmplare din întregul material excerptat – în subeşantione având fiecare ca volum câte o sută de fonene. Pornind de la această scară minimă, efectuarea operaţiilor matematice va oferi un grad mai înalt de exactitate, stabilind de fiecare dată frecvenţa de subeşantioane. Transpusă în limbaj statistic fiecare frecvenţă la nivel de subeşantion reprezintă frecvenţa relativă, iar media ar putea fi identificată cu probabilitatea de apariţie a elementului considerat.

[Text complet]

Sumar RRSS 5/2014